Arhitectura de nivel va fi prima care îţi va sări în ochi. Sumbră şi de această dată, dar cu mai multe alge. Asta ca să mascheze faptul că este vorba de acelaşi oraş ca şi în primul joc, lucru care mă bucură, având în vedere că dă o notă de autenticitate unei asezari scufundate in ocean de mai bine de 20 de ani. Ar fi fost interesant de vazut cum si-a schimbat Rapture arhitectura în 10 ani, fără implicarea extratereştrilor sau a unui omuleţ verde de la capătul curcubeului. Muzica anilor 40 este şi ea prezentă, contribuind si ea la ambianţa lui BioShock 2. Doar că lipseşte începutul dramatic din primul joc. Parcă îmi era dor să mă trezesc, după un accident de avion, în apele reci ale oceanului, numai ca să fiu implicat într-o poveste stranie şi incitantă. Dar acum nu pot să îi punem pe cei de la 2K Marin să reinventeze roata. Povestea este cam în ceaţă pentru început, în sensul în care tu eşti de această dată un BigDady, care s-a decis să se reanimeze la 10 ani, după ce ţi-ai tras un glonte în cap. Traducere: Andrew Rayan nu este prezent decât cu spiritul în Bioshock 2. Acest „Lazăre, ridică-te şi umblă” nu este dezvăluit din primele momente ale jocului, asta pentru a accentua gravitatea poveştii şi gradul de implicare al jucătorului. Cine îşi face totusi apariţia încă din primele 10 minute de gameplay este BigSister. Să o numim varianta ta feminină. BigSister este agilă, poate folosi şi ea Plasmits şi nu va ezita să îţi tăbăcească fundul în armură cu ele. Asta chiar în acele prime 10 minute de joc. Pentru a rezuma, pot spune că în primele 15 minute de gameplay, Bioshock 2 îţi arată că nu este doar un titlu de franciză, menit să stoarcă buzunarele fanilor. După cum am spus mai devreme, acum esti mai mare, mai puternic şi ai o bormaşină în loc de braţul drept. Dacă aţi jucat primul joc, ştiţi bine că BigDady este cel mai al dracului specimen din lume. Ei bine, acum este rândul tău sa fi un regular „Bad Ass”. Doar că AI-ul a fost îmbunătăţit şi el. Gata cu inamici care dau cu capul în uşi sau pe langa care treci fluierând macarena. La primul semn că ai intrat în cameră, toţi splicerii sau dumnezeu ştie ce alte orocotile, te vor ataca din toate direcţiile. Probabil pentru că eşti cât un elefant, iar în Rapture tot ce e mare trebuie sa scadă? Nu ştiu încă, dar atunci când te atacă o fac parcă mai natural, folosind plasmids şi diferite alte arme improvizate. Dar totuşi îşi mai face cineva apariţia din primul joc, ştiţi voi, copiliţele acelea micuţe, pe care fie le secătuiai de ADAM, fie le ajutai să scape de blestemul colectării acestuia. Dacă în primul joc opţiunile tale erau limitate doar la aceste două alegeri, acum le poţi adopta. Da… aţi auzit bine, în Bioshock 2 poţi avea la purtător un Little Sister. O unealtă extrem de utilă dacă vrei să colectezi ADAM de pe corpurile inerte ale inamicilor, doar că în momentul în care faci asta, toţi splicerii din Rapture, vor fi atraşi de acest eveniment ca muştele la miere, dând naştere unui măcel în toată regula. Această alegere, de a adopta o Little Sister este extrem de bine implementată în mecanica jocului, influenţând nu numai finalul acestuia, dar şi felul în care interacţionezi cu mediul înconjurător. Singurul element care stă între tine şi afecţiunea pe care ţi-o poartă aceste fetiţe, este Big Sister. Care, după cum am spus mai de vreme, o să îţi tăbăcească… ma rog. Altceva: dacă mai ţineţi minte în primul Bioshock, aveai şi un sistem de Hacking, extrem de stresant, dacă mă întrebaţi pe mine. Ce legătură au ţevile cu haking-ul nu mă întrebaţi pe mine, dar dacă asta era cerinţa pentru a prelua controlul unei turele, asta făceam. De această dată mecanica de Hacking este mult mai simplă şi bazată pe reacţia rapidă. Practic un metronom va apărea pe ecran şi în funcţie de culoarea emanata de drona sau turela, trebuie să nimereşti pe metronom. Să nu vă închipuiţi că o să vă iasă din prima, dar cu timpul o să vă obişnuiţi. Şi sistemul de upgrade a fost îmbunătăţit. Gata cu armele cu aceeaşi rată de foc, sau cu acelaşi singur cartuş pe ţeavă. De la anumite tonomate vei putea upgrada armele, cumpăra muniţie şi vei putea îmbunătăţi „Damage-ul” combinând cu Plasmids, care şi ele au suferit transformări. De la un banal electroşoc, te vei trezi că poţi să îl îmbunătăţeşti până la o redutabilă furtună electrică. Gheaţă, foc sau orice plasmid poate fi upgradat după bunul plac. Asta dacă ai destul ADAM. BioShock 2 acum are şi un element on-line, in care te vei întrece în 3 moduri. Un Capture the Flag, traducere: plimbă Little Sister de la punctul A la punctul B, un Classic Deathmatch, în care te vei făli că eşti cel mai tare din parcare şi un Team Deathmach. Cu alte cuvinte… nimic ieşit din comun. La cât hype s-a făcut pentru Bioshock 2 şi Multi Player-ul acestuia, mă aşteptam sa fie Modern Warfare 2 în Rapture. Dar experienţa de Multi Player lasă mult de dorit. Bioshock 2 Single Player, o experienţă de neuitat, o poveste extrem de incitantă, muzică şi level design superbe. Sigur, grafica parcă e de anul trecut, dar pare ultramoderna gratie detalierii personajelor şi mediului înconjurător. Gameplay-ul este absolut fenomenal, experienţa la jocul de reţea… cam subţire. Totuşi, pentru toţi cei care doresc să reviziteze misteriosul Rapture, Bioshock 2 promite să nu dezamăgească. Şi finalul nu? Ei bine, dragii mei, Zon@ acordă un 9 lui Bioschock 2 şi vă anunţă că la începutul lui aprilie, fanii acestei continuări vor avea parte şi de o serie de DLC-uri.
sâmbătă, 6 martie 2010
Bioshock 2
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu